Cât de darbyşti sunt creştinii după Evanghelie?

           În deceniile doi şi trei ale secolului XIX, în Dublin, Bristol şi Plymouth au apărut grupuri de credincioşi care au înfiinţat Mişcarea Frăţească. Mai apoi aceasta s-a extins în Europa, mişcare în care îşi au rădăcinile şi creştinii după Evanghelie din România. Dintre pionieri amintim pe Edward Cronin, Anthony Norris Groves, John Gifford Bellett, Henry Craik, George Müller, Lord Congleton, John Nelson Darby,  ş.a.

            În discuţii cu terţe persoane aud des asocierea creştinilor după Evanghelie cu Darby. Motivaţiile le găsim fie la lipsa unor informaţii mai clare, fie propagarea unor legende nedocumentate. Mi-am pus pun întrebarea, la care încerc să creionez un răspuns, cât de darbyşti suntem noi, sau cât de mare este influenţa învăţăturii lui J.N. Darby în Bisericile Creştine după Evanghelie din România?

            Dintru-nceput trebuie subliniat că pentru creştinii după Evanghelie fondatori ai Mişcării Frăţeşti, precum şi doctrinari ai acesteia, sunt Anthony Groves şi George Müller. Iar faptul că noi am primit Cuvântul prin misionari elveţieni e de o mare însemnătate. În 1837 când Darby ajunge în Elveţia romandă (vorbitoare de limbă franceză) existau deja Adunări Frăţeşti de sine stătătoare, înfiinţate concomitent şi autonom faţă de cele din Marea Britanie. Legat de acest aspect, Fares Marzone susţine că, deşi iniţial Darby a fost bine primit în aceste Adunări, „presbiterii lor au descoperit că nu aveau aceleaşi păreri în puncte majore şi au luptat cu putere împotriva influenţei sale (a lui Darby, n.a.)”. Din cadrul adunărilor noastre, Silviu Cioată sublinia „înaintaşii noştri, nu au împărtăşit doctrina lor (a darbyştilor, n.a.) şi nici nu au întreţinut vreo legătură cu ei, ci au avut legături strânse, cu fraţii deschişi din Anglia cum a fost George Müller, E.H. Broadbent sau cu cei din Elveţia: Berney, Aubert, apoi Perret, etc., ori cu cei din Germania, mai ales cu Şcoala Biblică din Wiedenest”.

            Prin urmare, vom supune atenţiei câteva asemănări şi deosebiri între Darby cu Adunările darbyste, pe de-o parte, şi Bisericile Creştine după Evanghelie din România, de cealaltă parte.

            Asemănări:

  1. Prima asemănare este legată de dispensaţionalismul premilenist, promovat de Darby şi popular în rândurile Adunărilor Frăţeşti. Acesta presupune Răpirea Bisericii înainte de Necazul cel Mare şi Mileniul literal pe pământ.
  2. O altă asemănare, cel puţin în anumite părţi, este libertatea de contribuţie la zidirea credincioşilor a oricărui frate din Adunare. Darby s-a împotrivit vehement oricăror forme de clericalism. Susţinea cu tărie că Duhul Sfânt conduce lucrarea în Adunare. Pluralitatea lucrătorilor este o caracteristică şi a creştinilor după Evanghelie în România.

            Deosebiri:

  1. Deosebirea radicală este în privinţa botezului. Darby a promovat şi susţinut botezul casei, în timp de Groves, Müller şi ceilalţi susţineau botezul credinţei. Cine citeşte Scrisori despre botez ale lui Darby, recent retipărite în limba română, îşi poate forma clar o părere despre poziţia intransigentă a lui Darby pentru botezul casei credinciosului, asta presupunând botezul pruncilor celui credincios. Darby nu susţinea botezul tuturor copiilor, ci cei ai credincioşilor De cealaltă parte, creştinii după Evanghelie încă de la început au susţinut botezul credinţei, în urma întoarcerii la Dumnezeu. Primul botez a avut loc în 1901 în Bucureşti, efectuat de Francis Berney. Iar Adunările Deschise practică tot botezul credinţei.
  2. A doua diferenţă este în privinţa Cinei Domnului. Aceasta a dus şi la cele două ramuri ale Mişcării Frăţeşti: Exclusiviştii şi Deschişii. Deşi iniţial Darby susţinea că la Frângerea Pâinii trebuia să fie primit oricine este primit de Domnul Cristos, mai târziu a renunţat la acest lucru. După „schisma frăţească” din 1848 Darby a interzis credincioşilor din adunarea sa să mai aibă părtăşie cu adunările Betesda şi Ghedeon, unde erau Müller şi Craick. Ei nu acceptă la Frângerea Pâinii decât pe cei în părtăşie cu ei. Creştinii după Evanghelie însă primesc la Masa Domnului şi credincioşi din alte adunări.
  3. Rolul femeii în Adunare este iar un motiv de diferenţă între noi şi darbyşti. În adunările darbyste, textul „femeia să tacă în adunare” este luat adliteram şi surorile nu au dreptul să se roage sau să spună ceva în întâlnirile adunării. În Bisericile Creştine după Evanghelie, surorile se roagă în adunările de rugăciune (în unele zone chiar şi la timpul de mulţumire de duminică dimineaţa), pot cânta sau spune poezii. Într-o scrisoare din 1956, Florea Moisescu scria „în ce mă priveşte, eu regret să aud pe surori atât de puţin rugându-se în adunările de rugăciune în comun”.
  4. O ultimă diferenţă pe care o mai dau este rânduiala în Adunare. Am văzut că Darby susţinea că Duhul Sfânt e cel ce conduce şi trebuie să conducă lucrarea în Adunare. Prin urmare nu există Sfat de Fraţi, Comitet de Presbiteri, sau orice altă formă de genul acesta. Şi cei care iau parte la Cuvânt, nu o fac după o programare sau o discuţie preliminară, ci în mod liber, nefiind ceva aranjat. În Bisericile noastre, pe de altă parte, există Sfat de Fraţi, există o rânduială internă şi-o rânduială la Cuvânt.

După aceste puncte, sumar prezentate, putem concluzia fără să greşim că Bisericile Creştine după Evanghelie din România, deşi au fost şi sunt influenţate de doctrina promovată de J.N. Darby, nu pot fi numite darbyste şi nici urmaşe ale acestuia. În acelaşi timp nu neg importanţa scrierilor lui Darby, cât şi utilitatea lor.

Am socotit necesar lămurirea şi acestor aspecte, tocmai pentru a ne cunoaşte mai bine identitatea, şi cunoscând-o să ne-o asumăm.

Reclame
Categorii: Articole | 8 comentarii

Navigare în articol

8 gânduri despre „Cât de darbyşti sunt creştinii după Evanghelie?

  1. Reblogged this on Persona and commented:
    Bogdan Emanuel Radut face in aceasta postare o comparatie intre darbysti si crestinii dupa Evanghelie.

    Apreciază

  2. Multumim

    Apreciază

  3. Reblogged this on Romania Evanghelica.

    Apreciază

  4. Pingback: ”Cât de darbyşti sunt creştinii după Evanghelie?” | Aradul Evanghelic

  5. Istoria miscarii „brethren” este in ea insasi interesanta, ba chiar foarte interesanta. In fapt, in grupul initial de credinciosi a intervenit o diviziune majora, de unde au rezultat cele doua grupuri – grupul Darby si grupul Bethesda (Muller), intre care nu a existat niciodata pace. Mai mult, grupul lui Darby a fost permanent macinat de conflicte, adeseori unele fiind scandaloase pentru lumea crestina a vremii (in special in perioada 1840-1860), Darby insusi fiind acuzat de mai multe invataturi eronate (de ex cu privire la peccabilitatea lui Hristos). Chiar si premilenismul ca si doctrina rapirii secrete a Bisericii au fost contestate vehement la vremea respectiva, datorita apropierii lui Darby de carismaticul timpuriu Edward Irving, ideea de rapire secreta fiind, pare-se, venita de pe urma unei vedenii a unei tinere Margaret MacDonald, intr-un context foarte problematic. Dar dincolo de asta, intr-adevar este incorect ca sa se spuna ca bisericile crestine dupa evanghelie ar fi „darbiste”. Mai corect este sa se spuna ca ele vin pe ramura Bethesda, adica de la gruparea lui George Muller. Putini chiar si dintre crestinii dupa evanghelie cunosc istoria miscarii lor.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Pingback: Evanghelici în Top 100 WP (05.11.2014) | Romania Evanghelica

  7. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 30 octombrie | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: