Documente

Raportul lui Petru Groza despre Creştinii după Evanghelie

Încheierea celei de-a doua mari conflagraţii mondiale (1939-1945) a adus pe harta politică a lumii noi realităţi. Ca urmare a războiului, partea estică a Europei (inclusiv România) intra masiv sub hegemonia comunistă a Uniunii Sovietice. Noile realităţi politice l-au propulsat în fruntea Cabinetului de Miniştri (Guvernului) pe dr. Petru Groza. Este indubitabil că aceste realităţi au afectat şi cultele religioase existente în România.

Ca să vedem cum ne-a afectat pe noi, trebuie amintit că în 1933 creştinii după Evanghelie deveneau asociaţie religioasă (Decizia Nr.114.119/24 august 1933, şi din 1939 cu două ramuri), pentru ca în timpul războiului regimul Ion Antonescu să îl interzică (Legile Nr.927/29 Octombrie 1942, pentru modificarea şi abrogarea unor dispoziţiuni din Legea pentru regimul general al cultelor şi Nr.431/9 iulie 1943, pentru desfiinţarea asociaţiilor religioase). Ca urmare a acestei decizii Adunările au fost închise. Paradoxal noul regim, deşi de sorginte oarecum comunistă, le-a recunoscut asociaţie religioasă în 1944 (Legea Nr.548/31 octombrie 1944) pentru ca în 1945 să le ridice la statutul de cult religios (Legea Nr.883/9 noiembrie 1946).

În demersurile efectuate pentru ca Adunările Creştine după Evanghelie să primească statutul de cult religios, Petru Groza, deţinând poziţia de preşedinte al Cabinetului de Miniştri şi Ministru interimar al cultelor, înaintează M.S. Regele Mihai I un raport în care reliefează apariţia şi evoluţia creştinilor după Evanghelie în România. Ca urmare a acestui raport, prin intermediul a șase articole Legea Nr. 883, publicată în Monitorul Oficial Nr.261 din 9 noiembrie 1946 semnată de Regele Mihai I şi contrasemnată de ministrul cultelor, la vremea aceea, Petru Groza recunoştea şi reglementa Cultul Creştin după Evanghelie. La momentul respectiv a fost aprobat și statutul de organizare și funcționare al cultului, care avea 15 articole şi era semnat de delegaţia compusă din Alexandru Panaitescu şi Gheorghe Oprea-Teodorescu.

Prin prezentarea raportului întocmit de Petru Groza, în baza căruia s-a obţinut statutul de cult religios, dorim să arătăm că și autoritățile puteau să prezinte o istorie obiectivă. Pentru autenticitatea documentului am considerat oportun să păstrăm gramatica şi ortografia vremii.

Raportul domnului Preşedinte al Consiliului de Miniştrii şi ministrul cultelor ad-interim către M.S. Regele,

Sire,

Confesiunea Creştină după Evanghelie a luat fiinţă în ţara noastră, în anul 1899, prin doi misionari din Elveţia care au reuşit să cristalizeze începuturile de mai înainte ale acestor confesiuni şi să le îndrume spre doctrina şi organizarea de credinţă cunoscute în Elveţia, în Franţa, în Anglia, Germania etc., sub denumirea „Grupul Evanghelic al Adunărilor Creştine Libere”.

În 1939, Confesiunea Creştină după Evanghelie a absorbit prin fuzionare şi mişcarea Creştinilor după  Scriptură, iniţiată de fostul preot ortodox Teodor Popescu.

Sub regimul legii pentru regimul general al cultelor din 1928, Confesiunea Creştină după Evanghelie a funcţionat tot timpul sub formă de asociaţie religioasă, bucurându-se de anumite drepturi şi libertăţi de manifestare religioasă ca şi Baptiştii şi Adventiştii de ziua a şaptea, pe baza succesivelor deciziuni ministeriale care reglementau funcţionarea asociaţiunilor religioase.

Întru cât credincioşii creştini după Evanghelie sunt destul de numeroşi şi sunt răspândiţi şi organizaţi în cea mai mare parte a ţării şi întru cât Ministrul Cultelor, la cererea acestora a cercetat mărturisirea de credinţă şi normele de organizare arătate în Statutul prezentat de Delegaţia Adunărilor Asociaţiei „Creştini după Evanghelie” şi a găsit că acest statut nu conţine nimic ce ar putea aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri şi legilor de organizare ale statului, îndeplinire fiind astfel condiţiunile cerute de art.22 din legea pentru regimul general al cultelor, în cadrul actualelor norme de guvernare democratică şi în baza hotărârilor Consiliului de Miniştrii, luate în şedinţa extraordinară dela 8 ianuarie 1946, care asigură libertatea în materie de credinţă religioasă, am întocmit alăturatul proiect de decret-lege prin care se recunoaşte Asociaţia Creştinilor după Evanghelie cu sediul în Ploieşti, str. Cheia Nr.18, calitatea de cult, reglementându-se, din punct de vedere legal, funcţionarea lui, aşa cum s-a făcut şi cu Asociaţiile Religioase ale Creştinilor Baptişti şi Adventişti de ziua a şaptea, devenite cult prin decretul-lege Nr.553 din 1944 şi prin legea Nr.407 din 1946.

Pentru aceste consideraţiuni şi pe baza autorizării date prin jurnalul Consiliului de Miniştrii Nr.1592 din 1946, în mod respectuos, am onoarea a supune aprobării şi Înaltei semnături a Maiestăţii Voastre, alăturatul proiect de decret-lege pentru reglementarea Cultului Creştin după Evanghelie din România,

Sunt cu cel mai profund respect,

Sire,

Al Maiestăţii Voastre,

Preşedintele Consiliului de Miniştrii şi ministru cultelor ad-interim,

Dr. Petru Groza

Nr. 52.352                                                             1945, Octomvrie 18

Reclame
Categorii: Articole, Documente | Lasă un comentariu

Creştinii după Evanghelie – 115 ani în România (2)

(2) – Primele statute ale Cultului

Statutul din 1946 (Legea 883/1946)

semnat de Alexandru Panaitescu şi Gheorghe Oprea Teodorescu

  3108c-883

Broşura conţine Legea 883/1946 care recunoaşte, prin semnătura Regelui Mihai, Cultul Creştin după Evanghelie precum şi statutul acestuia. Legea este însoţită de o recomandare şi-o descriere a Cultului, de către ministrul cultelor din acea vreme, Petru Groza. Statutul conţine 15 art. împărţite în 3 capitole. La final, Alexandru Panaitescu scrie şi ceva lămuriri în privinţa statutului dar şi-a legii.

Statutul din 1950

semnat de David Teodorescu, Marin Ionescu şi Alexandru Alexandrescu

 100_2612

Broşura conţine Decretul 1203/1950 prin care sunt recunoscute cultele neoprotestante în România. Alături de el este Statutul Cultului Creştin după Evanghelie şi Principii de doctrină şi credinţă. În esenţă statutul este asemănător cu cel precedent, luând în calcul şi distanţa mică în timp între cele două. A fost folosit în toată perioada comunistă. Conţine 14 art. împărţite în 5 capitole. Căderea regimului în 1989, a dus la revizuirea statutului, care a ieşit într-o primă formă în 1994. Actualmente, după Legea cultelor din 2006, există un nou statut aprobat de Guvern în 2008.

Categorii: Documente | Lasă un comentariu

Creştinii după Evanghelie – 115 ani în România (1)

(1) – Primele forme de doctrină a creştinilor după Evanghelie

***, Memoriu sau Scurtă expunere a doctrinei creştinilor după Evanghelie, Tipografia Română, Ploieşti, 1925, 15 p.
4c63f-memorii1

***, Memoriu. Expunerea credinţei şi învăţăturii creştinilor după Evanghelie din România, Ediţia II-a prelucrată, Tipografia Română, Ploieşti, 1930, 14 p.

 890ab-memorii2

Categorii: Documente | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.